Descriere

Încă din primii ani de activitate, Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Secuieni s-a impus ca o instituţie ştiinţifică, puternic ancorată în problematica agriculturii din zonă având ca obiective:
• elaborarea de soluţii tehnologice pentru agricultura din regiunea Bacău, apoi judeţele Neamţ, Bacău şi Vrancea;
• producerea de samânţă din categorii biologice superioare la plantele de câmp;
• ameliorarea taurinelor din rasa Brună de Maramureş şi elaborarea tehnologiilor de creştere şi furajare.
Înfiinţată pe fosta Gospodărie Agricolă de Stat a avut patrimoniu funciar de 4086 ha, care s-a redus după anul 1989, actualmente fiind de 390 ha.
Staţiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Secuieni este situată în partea de S-E a judeţului Neamţ, între coordonatele geografice de 26°5’ longitudine estică şi 46°5’ latitudine nordică, la o altitudine de 205,7 m faţă de nivelul mării. Sediul unităţii se găseşte situat în comuna Secuieni, la o distanţă de aproximativ 10 km de municipiul Roman şi 30 km de municipiul Bacău.
Din punct de vedere agro-sistemic, teritoriul staţiunii aparţine Podişului Central Moldovenesc, ce cuprinde forme diferite de relief, de la Lunca Siretului şi Moldovei până la colinele subcarpatice. Relieful variat, rocile diferite, clima şi activitatea omului au favorizat formarea unei diversităţi de soluri. Prin cartarea agro-pedologică s-au identificat 32 unităţi de sol. În zonele colinare predomină solurile argiloiluviale (brune, cenuşii), iar în zonele de relif mai coborâte solurile molice (cernoziomice). În lunca Siretului se întălnesc soluri de tip aluvial.
Câmpurile experimentale sunt amplasate pe terasa I-a a Siretului, unde solurile predominante sunt cernoziomul cambic tipic şi brun eumezobazic molic.
Conţinutul în humus al solurilor de la Staţinea Secuieni variază între 2,3-3,1%, iar reacţia solurilor este slab acidă (47,6%), moderat acidă (34,4%) şi slab alcalină (18%).
Solurile sunt caracterizate ca fiind slab aprovizionate cu azot, moderat spre bine aprovizionate cu fosfor şi bine aprovizionate cu potasiu.
Climatul este de tip temperat continental (D.f.b.x.- Koppen) caracterizat prin primăveri scurte, veri răcoroase şi ierni aspre.
Temperatura medie anuală este de 8,8 °C. Luna cea mai rece din an este ianuarie (temperatura medie -3,8 °C), iar cea mai caldă este iulie (temperatura medie 20,4 °C). Clasificând anii din punct de vedere al temperaturilor rezultă o frecvenţă a anilor normali de 72,2%, a celor călduroşi de 14,8% şi a anilor răcoroşi de 13,0% .
Anual cald circa 545,0 mm precipitaţii, total neuniform repartizate în sezonul de vegetaţie. Sub aspect pluviometric s-a constatat că din totalul anilor analizaţi, 50% sunt carcaterizaţi ca fiind normali, 27,8% secetoşi, 22,2% ploioşi. (Datele climatice provin de la statia meteorologica proprie, organizata de S.C.D.A. Secuieni în anul 1962, lânga câmpul experimental).