Descriere

Straveche asezare româneasca, orasul Ineu este situat în partea de vest a României în judetul Arad, judet care face parte din Regiunea de Dezvoltare V Vest, pe drumul national 79A, Arad-Oradea, la o departare de 56 km de Arad si la 94 km de Oradea.Ineul este astazi unul dintre cele mai frumoase orase ale judetului.
Asezat pe cursul mijlociu al Crisului Alb, în sesul Tarii Zarandului, acolo unde câmpia se margineste în parte cu ramificatiile deluroase ale Muntilor Codru-Moma si cu cele ale Muntilor Zarandului, asezat la poalele podgoriei aradene care coboara de la Minis-Radna spre Maderat-Mocrea, orasul este strajuit de la o distanta de 3 km de Dealul Mocrea de origine vulcanica, unde se întinde Dealul Viilor, satul de vacanta al ineuanilor.
Vestigiile arheologice (un vârf de lance si o barca monoxila) dovedesc existenta omului preistoric în Ineu înca din epoca bronzului. Apoi monedele descoperite tot la Ineu vorbesc despre viata economica si sociala a dacilor în perioada preromana.
Dupa cucerirea romana, chiar daca pe teritoriul Crisanei si al Ineului au continuat sa traiasca dacii liberi, limesul Daciei romane fiind pe la poalele Muntilor Codru-Moma, a avut loc si aici procesul de romanizare a populatiei. Pe locul actualei cetati construita în secolul al XIII-lea, a existat mai întâi un vechi castru roman apartinator Cetatii Ziridava. Vestigiile lui, niste caramizi romane stampilate si alte câteva ruine stau la temelia unor ziduri ale acestei fortificatii medievale.
A urmat apoi navalirea populatiilor migratoare care au fost asimilate ie autohtonii stabili din zona, de religie crestina si cu nivel de civilizatie superior formându-se o noua identitate: poporul român.
La sfârsitul primului mileniu si începutul celui de-al doilea, întregul spatiu european se caracterizeaza prin mari framântari si miscari de populatii. De aceea, a fost necesara construirea unor cetati puternice cu rol de aparare. Printre ele se numara, desigur, si Cetatea Ineu, construita pe la anul 1295. Aceasta va avea un rol foarte importan: in timpul luptelor dintre turci si habsburgi pentru stapânirea Transilvanie:, deoarece se înscria în lantul cetatilor de aparare ale acestei provincii românesti.
Existenta si dezvoltarea localitatii noastre îsi leaga numele nu numai de devenirea cetatii dar si de numele unor mari voievozi a: neamului: Iancu de Hunedoara (care a stapânit zona Ineu-Zarand în anul 1444 si care a construit o biserica ortodoxa în Ineu) si Mihai Viteazul (sub a ciru: domnie, e adevarat, scurta, intra Cetatea Ineu în 1599).
Dupa caderea Cetatii Buda sub stapânire otomana (1541), Ineul a fost de-a lungul multor ani poarta si tinut de granita între Pasalâcul de Buda si Principatul autonom al Transilvaniei. în cele din urma, cetatea este cucerita de turci si transformata în sangeac, ajungând dupa aceea, pe rând, când în posesia turcilor, când în cea a habsburgilor. Jafurile si samavolniciile atacatorilor straini erau dublate de cele ale mai-marilor locului iar desele schimbari de stapânire a cetatii au determinat nu numai instabilitate politica ci si framântari sociale. Multi locuitori ai Ineului se alatura în 1514 rasculatilor condusi de Gheorghe Doja sau celor condusi de Horea, Closca si Crisan în timpul rascoalei din 1784. Anul revolutionar 1848-1849 a cuprins si aceste meleaguri iar memoria locului consemneaza depunerea armelor de catre revolutionarii maghiari în fata generalului rus Rudiger între Ineu si Seleus.
Iubitori de neam si tara, ineuanii au fost mereu în primele rânduri ale luptei pentru emancipare sociala si nationala si pentru faurirea statului national unitar român. La 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Nationala de la Alba Iulia, unde s-a hotarât Unirea Transilvaniei cu patria mama si formarea României Mari, a participat si o delegatie a Ineului iar în timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial ineuanii si-au dat si ei tributul de sânge pentru libertatea tarii si au suferit mari pierderi materiale. Ramân înscrise cu slova de foc în cartea neamului acele zile fierbinti din septembrie 1944 de pe Valea Crisului Alb.
Dezvoltarea economica si sociala a Ineului a facut ca acesta sa devina resedinta de raion iar în 1967 sa fie declarat oras. In anii comunismului, în localitate au existat mai multe unitati industriale, trei cooperative agricole de productie, o unitate agricola de stat, o intreprindere piscicola si o retea comerciala formata din 44 de unitati. Din fondurile statului au fost construite 524 de apartamente.
Tot în perioada comunistă, la Ineu au existat şi opozanţi ai regimului care au acţionat direct împotriva lui sau au fost organizaţi în grupuri de rezistenţă.
Reşedinţă a Comitatului Zărand, centru episcopal unde se editau cărţi, Ineul a fost de-a lungul vremurilor un adevărat focar de cultură şi civilizaţie, o veritabilă vatră de patriotism care a dat istoriei, culturii şi spiritualităţii noastre oameni de seamă.
Oameni dârji şi sfatoşi, ineuanii sunt mândri de trecutul lor. Calzi şi primitori ei au ştiut şi ştiu să lege prietenii trainice şi cu alte popoare. Ospitalitatea şi naturaleţea locuitorilor au dus la înfrăţirea Ineului cu cele două oraşe din Franţa: Seynod (din regiunea Haute-Savoie) şi Reze (din provincia Bretagne).
Dacă în zorii istoriei sale, Ineul era situat doar pe malul stâng al Crişului Alb, aşezarea dezvoltându-se în jurul Mănăstirii lui Dionisie, după construirea cetăţii, ea se extinde pe aşa-numita„Insulă” situată între Criş şi Gut şi apoi pe cele două maluri ale Crişului. în prezent, luate împreună, vatra şi moşia oraşului se întind pe 11.662 ha din care suprafaţa agricolă este de 8.645 ha (teren arabil, păşuni, fâneţe, vii, livezi, luciuri de apă) iar intravilanul ocupă 923 ha.