Descriere

Localitatea Aiton, este situata in partea central-estica a judetului Cluj, intre 46 grade- 42 grade 30' latitudine nord si intre 23 grade 40' si 23 grade 48' longitudine est, in partea central-estica a judetului Cluj si la 16 km de municipiul Turda.
Vecinii:
Comunele Feleacu si Apahida la N-V,
Comuna Cojocna la N-E,
Comuna Ploscos la E,
Municipiul Turda si comuna Tureni la S,

Aitonul se invecineaza la N si V cu satele Gheorgheni, Pata si Boju, fiind despartite de locurile (denumiri de hotar) "Podu de Piatra", "Drumul Cararii", "La Butura". Iar la locul numit "Podul de Piatra" se vad si astazi urmele drumului roman.
Comuna Aiton este locuita inca din neolitic, pe teritoriul acesteia fiind semnalate urme ale culturii Turdas, precum si din epoca bronzului si fierului (Hallstadt si Latene), din epoca romana si din perioada migratiilor.
Comuna Aiton cuprinde in prezent un numar de doua sate: resedinta de comuna - Aiton si satul apartinator Rediu.
Resedinta de comuna Aiton este atestata inca din 1320 sub numele de Villa Ohthunth, Ohtunteleke, in 1329 apare ca Ahton, in 1456 se inregistraza denumirea de Aython.
Localitatea Rediu este cea de-a doua localitate a comunei, atestata inca de la 1292 ca Revd si amintita la 1500 cu doua componente Olah Rewd si Magzar Rewd.
Localitatea Aiton este un sat ingramadit, de dimensiuni mari situat la o altitudine medie de circa 600 metrii. Este asezata la poalele dealului "Ciolt" - mic si mare, intr-un amfiteatru natural la obarsia unor afluenti a vaii Calde Mari, care este un afluent de stanga al Ariesului.
Cat priveste vatra principala a satului, ea este aproape rotunda cu o ramura alungita de-a lungul drumului comunal DC 7, in directia Gheorgheni.
Relieful este dominat de culmea Feleacului (721m) si dealul "Cioltul Mare".
De-a lungul anilor, ocupatia de baza a aitonenilor a fost agricultura, dar pentru lucratul pamantului aveau nevoie si de anumale, lucru ce a culminat prin realizarea unei legaturi speciale intre tarani, pamant si animale.
Pana la reforma agrara din 1922, majoritatea pamantului din Aiton era in posesia grofilor (Zeicu).
In domeniul culturii si a mestesugului, cojocarii din Aiton erau cei mai vestiti din zona Campiei Transilvaniei, lor li se spuneau suci.
Este de retinut faptul ca Aitonul a fost printre ultimile comune, in procesul de colectivizare din 1962.
Cat priveste traditiile nationale ale Aitonului, din anul 2007 a fost redeschisa pentru prima data dupa 1970, serbarea "Fii satului". De asemenea in Aiton oamenii sunt profund ocupati de pastrarea traditiilor legate de sarbatoarea Craciunului, Anului Nou, Boboteaza si Pastele. Aceste sarbatori reprezinta pentru aitoneni un bun prilej de a face legatura intre viata prezenta a satului si datinile sravechi, pe care le-au pastrat si transmis mai departe stramosii nostrii.
In prezent in localitatea Aiton exista un Camin Cultural, Muzeul Satului, Biblioteca Comunala, Scoala Generala cu clasele I-VI, Gradinita, Dispensar Veterinar, Farmacia, Politia.
Localitatea Aiton cuprinde un numar de 3 monumente istorice si de arhitectura:
-Biserica ortodoxa,
-Biserica reformata,
-Biserica Greco-Catolica.