Publicat

03/28/2016 - Conf. Univ. Dr. Liliana Pădure

Recuperarea copilului este o specialitate vitregită în România pentru că nu avem o curiculă care să fie respectată în formarea medicilor care lucrează în unităţile de copii, pentru recuperarea deficienţelor fizice.

În 17 mai 2006, în urma Raportului de ţară în care se arăta că ţara noastră nu are strategia copilului handicapat fizic, s-a creat Centrul Naţional Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie Copii “Dr. Nicolae Robănescu” pe structura primei secţii de recuperare neuropsihomotorie a copiilor din România. Aici profesează specialişti în patologia de recuperare a copiilor şi aici ar trebui să îşi trimită persoanalul toate unităţile care fac recuperare la copii pentru stagii de perfecţioare.

Trebuie ca să ai formare de PEDIATRU pentru a cunoaşte : creşterea şi dezvoltarea embrionului, fătului şi copilului în toate etapele vieţii sale…pentru a deosebi o malpoziţie a unui segment al corpului sau o malformaţie, normalul de pathologic.

Aspectul normal al membrelor (cu diferitele tipuri de picioare mai mult sau mai puţin malformate în talus varus, valgus, equin; sau genunchi în var, valg), coloanei precum şi mersul în diferitele sale ipostaze trebuie cunoscute pentru diagnosticare , dar mai ales o sancţiune de corectare potrivită…sau îndrumarea la timp către specialistul ortoped, kinetoterapeut, ergoterapeut, care pot contribui la realizarea armoniei funcţionale a corpului copilului.

Este bine ca şi potenţialul motric (de mişare) al sugarului să fie cunoscut corect pentru a interveni la timp şi a stimula motricitatea cu diferitele ei aspecte de întârziere.

Şi tulburările de creştere, în colaborare cu medicul endocrinolog pot fi ameliorate / tratate la timp la copil într-un serviciu competent de recuperare.

Este importantă recuperarea şi în corecţia diferitelor tulburări de statică vertebrală ale copilului (cifoscolioze, cu diverse cauze şi aspecte clinice) în scopul obţinerii unei cavităţi toracice cu ampliaţii respiratorii adecvate vârstei precum şi a unui trup împlinit estetic, în care să dea roade o minte sănătoasă.

Cel mai dramatic aspect al recuperării copilului este întâlnit în tratamentul statusului şi sechelelor după traumatismele cranio-cerebrale şi vertebro-medulare unde este implicată şi starea de conştienţă. Acum poate fi tratat și copilul într-o formă de comă: starea vegettivă.

Instituirea terapiei inclusiv recuperatorii cât mai precoce în aceste situaţii are un efect aproape miraculos al revenirii cu sau fără sechele de pareze/paralizii ale membrelor la un pacient aflat într-o astfel de stare la prezentarea la Centrul nostru.

Recuperarea copilului este o specialitate cuprinzătoare vizând o patologie de graniţă cu multe alte specialităţi pediatrice: ortopedie, neurochirurgie, endocrinologie, contagioase. După meningoencefalite la diverse vârste rămân deficite motorii de diverse intensităţi care beneficiază de tratament recuperator adecvat fiecărei forme de paralizie (flască sau spastică) în parte.

Tebuie reţinut aspectul profilactic şi cel conferitor de bunăstare copilului prin practicarea unei terapii prin mişcare adecvată vârstei sau modificărilor minime precum şi necesităţii învăţării posturii corecte, educării mersului cu ritm adaptat şi a respiraţiei potrivite activităţilor cotidiene.

Este o specialitate importantă printre celelalte specialităţi pediatrice şi trebuie să se regăsească în politicile de sănătate ale ţării. Centrul Naţional Clinic de Recuperare Neuropsihomotorie Copii “ Dr. Nicolae Robănescu”, fiind tutelat direct de Ministerul Sănătăţii, beneficiază de o înţelegere şi susţinere permanentă, care ne ajută să ne dezvoltăm paralel cu structurile europene de profil.