Publicat

01/16/2014 - Av. Alina-Ioana Boanta

Potrivit unui principiu general care sta la baza art. 101 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene si implicit a art. 5 (1) din Legea Concurentei si care a fost formulat in jurisprudenta instantelor comunitare, orice intreprindere trebuie sa isi stabileasca in mod independent politica pe care intentioneaza sa o adopte pe piata.

Avand in vedere acest lucru, instantele comunitare au definit acordurile, deciziile si practicile concertate ca fiind concepte de drept comunitar care diferentiaza comportamentul unilateral al unei intreprinderi de coordonarea conduitelor sau intelegerilor intre intreprinderi.

Nu toate intelegerile sau practicile concertate sunt prin ele insele ilegale sau generatoare de prejudicii, unele dintre acestea putand beneficia de exceptari de la interdictia prevazuta ca regula generala. In acest caz este necesar ca intreprinderile in cauza sa demonstreze indeplinirea anumitor conditii prevazute de lege, in principal ca avantajele favorabile compenseaza efectele restrictive asupra concurentei iar consumatorii beneficiaza de avantajele rezultate.

Pot fi exceptate si categoriile de acorduri prin intermediul regulamentelor de exceptare pe categorii. Atunci cand un acord face obiectul unei exceptari pe categorii, partile nu trebuie sa mai demonstreze ca acordul indeplineste conditiile mentionate anterior, ele trebuie doar sa dovedeasca ca acordul beneficiaza de o exceptare pe categorii.

De asemenea, acordurilor de o importanta minora care nu restrang in mod semnificativ concurenta – partile unui acord detin o cota de piata nesemnificativa - nu li se aplica prevederile art. 5 alin. 1 din Legea concurentei. 

Totusi, chiar si acordurilor de o importanta minora li se aplica prevederile art. 5 alin. 1 din lege, atunci cand acestea au ca obiect fixarea preturilor de vanzare a produselor catre terti, limitarea productiei sau a vanzarilor si impartirea pietelor sau a clientilor.

In cazul investigatiilor privind faptele ilicite, constitutive de practici anticoncurentiale prohibite expres de lege, pentru a preveni, respectiv a impiedica producerea unui prejudiciu grav si cert, Consiliul Concurentei poate impune intreprinderilor implicate, printr-o Decizie privind masuri interimare, suspendarea practicii, interzicerea practicii, precum si dispozitii obligatorii de a reveni la situatia anterioara. De asemenea, Consiliul Concurentei poate decide si acceptarea de angajamente, din partea intreprinderilor investigate, in scopul inlaturarii situatiei care a condus la declansarea investigatiei.